PAUL CONSTANTINESCU
ORATORIUL BIZANTIN DE PAȘTI
Patimile și Învierea Domnului

Dirijor: Matei Pop

Dirijorul corului: Robert Daniel Rădoiaș

 

Iisus Hristos David Buzgău

Maica Domnului Sorina Silvia Munteanu

Evanghelistul Ludovik Kendi

Îngerul Mirela Cusursuz

Pilat Victor Aciocârlănoaiei

Mironosița 1 Mirela Cusursuz

Mironosița 2 Denisa Bădăi

Mironosița 3 Sorina Silvia Munteanu

Slujnica 1/Slujnica 2 Lucia Aioanei

Iuda/Tâlharul cel rău Adrian Bughi

Tâlharul cel bun Andrei Ormanji

 

Absent mai bine de un deceniu din profilul programelor concertistice de la Filarmonică, genul oratorial se regăsește acum în calendarul lunii aprilie, odată cu tema spirituală a Săptămânii Mari, Oratoriul  Bizantin de Paști – Patimile și Învierea Domnului de Paul Constantinescu.

Cu o componentă culturală și religioasă comparabilă cu aceea a partiturilor de tradiție apuseană, sublim esențializată în ópusurile bachiene ale secolului baroc, partitura concentrează toate eforturile ansamblurilor de scenă – corul academic, orchestra simfonică și corpul de soliști – implicându-le într-un complex dramaturgic lipsit de precedent.

Într-un interviu din anul 1943, care precede prima versiune a oratoriului, prezentată în premieră trei ani mai târziu sub bagheta lui George Enescu, Paul Constantinescu se referă la sursele sale de inspirație, un material tematic conceput de preotul I.D. Petrescu, profesor de Istoria muzicii orientale şi de Paleografie bizantină la Facultatea de Teologie din Bucureşti:

„Toate corurile şi ariile acestui oratoriu sunt documente din secolul al XIII-lea, afară de „Aleluia” de la începutul părţii a doua şi de finalul părţii a treia („Prohodul”), două documente din secolul al XVII-lea. (…) Ca şi Bach, am început de la „Ziua azimilor” („Cina cea de taină”) şi am continuat până la „Îngropare”. Am căutat să redau tot hieratismul textului, într-o tehnică destul de modernă, care să nu schimbe caracterul esențial al documentului. Greutatea a fost găsirea corespondențelor în muzică ale ethosului evanghelic, astfel ca muzica să aibă în același timp și un sens dramatic.”

Finalizată în 1948, a doua versiune adaugă fondului sonor existent teme psaltice din secolele XVIII și XIX, Calvarul, Moartea și Îngropareafiind urmate de tabloul sonor al Învierii.

Reculegere, meditație, înălțare sufletească, Oratoriul Bizantin de Paști ne așează în Joia Mare din Săptămâna Patimilor în fața uneia dintre cele mai solicitante teme de muzică sacră, o partitură unică, de mare preț, pentru  noi și pentru întreaga spiritualitate românească…