Festivalul International Iubiti Muzica Romaneasca

Da, iubim muzica românească! Mărturisirea este a publicului arădean și, mai întâi, a autorilor acestui proiect, finanțat de AFCN. Un proiect necesar, care ar trebui extins pentru țara întreagă – fiindcă cu o floare nu se face primăvară, iar în anii de postcomunism, muzica cultă românească a fost destul de neglijată.

Proiectul a fost conceput și realizat în mod exemplar de dirijorul Dorin Frandeș și muzicologa Codruța Dogaru, susținuți de directorul artistic al Filarmonicii, Doru Orban.

Prima ediție, desfășurată între 12-19 octombrie 2017, a cuprins un simpozion pe tema „Evoluția muzicii contemporane românești în context mondial” – coordonat de conf. dr. Veronica Demenescu (Timișoara) -, câte un concert simfonic, vocal-simfonic, o operă, o seară de film și câteva concerte camerale.

Am participat la primele două zile ale Festivalului. La simpozion, doamna Heidemarie Ambros (președinta Asociației musica suprimata, Berlin) a prezentat compozitori originari din România, care au fost discipoli sau au fost influențați de Enescu, respectiv, de Schoenberg: Norbert von Hannenheim, Filip Herșcovici, Marcel Mihalovici. O sistematizare stilistică a creației instrumentale românești (conf. dr. Ani-Rafaela Carabenciov), creația de lied a compozitorilor bănățeni (conf. dr. Dana Chifu), muzica românească de tradiție bizantină (lect. dr. Ion Alexandru Ardeleanu), creația pianistică a lui Vasile Ijac (drd. Iulia Roman) au fost o parte dintre temele prezentate, urmând să fie publicate de Facultatea de Muzică din Timișoara.

Concertul de deschidere, desfășurat la Sala Cercului Militar (sediul Filarmonicii fiind în reparație), a fost dedicat compozitorilor bănățeni. Se poate constata o anume regionalizare a programărilor din viața muzicală actuală: la București sau la Cluj nu se cântă, de mulți ani, nici Sabin Drăgoi, nici Remus Georgescu, nici Walter Mihai Klepper – de fapt, toți cei din generațiile care au creat în anii 1940-1980 fiind vitregiți în ultima vreme. A fost o recuperare binevenită să ascultăm Divertismentele de Drăgoi (partea I, prelucrarea melodiei „O, ce veste minunată”) și de Klepper, cu valențe neoclasice. Toccata pentru pian și orchestră de Remus Georgescu este o adevărată revelație, pusă în valoare inclusiv datorită contribuției solistice a pianistei Andreea Dumitrescu și a compartimentului de percuție. În piesa simfonică The Mysterious Journey of Life (p. a. a.), Gabriel Almasi articulează caractere epic-energice și liric-meditative. Alte creații recente programate în concertul de deschidere au fost Hiperboreeana de Petru Stoianov (amintind de „Hiroshima” lui Penderecki) și „Zamolxis” pentru trompetă, recitator și orchestră de Gabriel Mălăncioiu. Pornind de la texte ezoterice apocrife contemporane (semnate cu pseudonimul Remer Ra), compozitorul încredințează „trompetei de foc” răspunsurile de dincolo de cuvinte, încheind cu o minunată reprezentare muzicală a luminii. Orchestra dirijată de Huba Hollókői, trompetistul Sergiu Cârstea, actorul Adrian Korek au asigurat succesul, nuanțând emoțiile textului și ale muzicii.

O idee profitabilă pentru asemenea manifestări este invitarea unui dirijor din străinătate – care devine, astfel, un cunoscător al muzicii românești și un potențial propagator al ei. Huba Hollókői (Ungaria/Finlanda) și-a dus la îndeplinire atribuțiile laborioase de a conduce cele șase piese inedite, cu rezultate convingătoare, datorate, bineînțeles, și Orchestrei Filarmonicii din Arad.

Între pilonii reprezentați de Sabin Drăgoi și Gabriel Mălăncioiu, primul concert a prefigurat misiunea întregului Festival: aceea de recuperare a valorilor uitate și de promovare a creațiilor de ultimă oră ale muzicii românești. O misiune la care publicul arădean a răspuns pozitiv.

În a doua seară, un diptic de formații camerale a cuprins Cvartetul de clarinete Academic, al Filarmonicii „Gheorghe Dima” din Brașov (care a interpretat un repertoriu de popularitate), respectiv Ansamblul Percutissimo, coordonat de Doru Roman, al Facultății de Muzică din Timișoara.

Suita
de Sabin Păutza este o lucrare de referință prin echilibrul instrumentației la cele patru partide de clarinete, dar și prin inventivitatea tratării jazzistice.

Piesele pentru percuție – semnate de Darie Nemeș-Bota, Doina Rotaru, Aurel Stroe, Laura Manolache, Adrian Iorgulescu (în ordinea din concert) – au avut, fiecare, originalitate prin momente timbrale și soluții expresive și sintactice neașteptate. O trăsătură comună a majorității lor este includerea vocalității – cântate sau percutante – în arsenalul sonor.

În continuarea Festivalului:
Orestia IIIEumenidele de Aurel Stroe – cu saxofonistul Daniel Kientzy; dirijor Cezar Verlan; în colaborare cu Centrul Cultural de la Bușteni;
• filmul mut Tabu cu muzică de Violeta Dinescu, cântată live de Trio Contraste, alături de clarinetistul Dorin Cuibariu;
• un inedit program cameral cu interpreți-cupluri de familie: lieduri și piese instrumentale românești cu soții Manoleanu, Dogaru, Faur, Iuga;
• recitalul „Muzica românească în mâinile tinerilor interpreți”, în colaborarecu Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”: Duo Vivo și Ansamblul Volte;
• Trio Syrinx – program Corneliu Cezar;
• duoul Diana Moș (vioară) și Mihai Ungureanu (pian), cu program Olah – Bentoiu – Enescu;
• concertul vocal-simfonic al Filarmonicii: program Adrian Pop – Ulpiu Vlad – Dan Dediu; dirijor: Dorin Frandeș
au oferit, desigur, valori componistice și interpretative de referință.

Da, iubim muzica românească! Pentru a putea face această afimație, este nevoie ca ea să se facă mult auzită și să fie accesibilă. Intrarea liberă s-a dovedit eficace în acest sens. Convingătoare au fost și prezentările, făcute prin viu grai de dirijorul Dorin Frandeș, în calitate de amfitrion, de interpreți și de unii dintre compozitorii care au onorat Festivalul cu prezența lor.

Mare parte a programelor (dintre cele pe care le-am ascultat, primul concert simfonic, recitalul Ansamblului Percutissimo) ar putea fi produse reprezentative de export cultural!

De reținut afirmația doamnei Heidemarie Ambros (musica suprimata), care, prezentă la concertul de deschidere, apreciază că programul respectiv este demn chiar și de viața muzicală din Berlin.

Ce lipsește Festivalului „Iubiți muzica românească!”? Propagarea națională și europeană. În primul rând, Radio România este instituția care ar putea transmite concertele de la Arad și a cărei implicare ar fi de impact! De asemenea, merită aflate soluții – cu contribuția organizatorică a altor filarmonici și a ICR – pentru itinerarea acestor programe valoroase în țară și în străinătate.

Autor: Elena Maria Șorban, muzicolog

Sursă: http://www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ElenaSorban167.html